Omul de la partid își planifică și el, în sfârșit, o sâmbătă cu familia și cu prietenii, să meargă la pădure, să frigă câțiva mici și să bea bere la aer curat. Ultimul weekend la care a apucat să ajungă în afara orașului a fost acum jumătate de an, dar nu putut să coboare din mașină până la urmă, că venise ploaia. Și era și frig, toamnă târzie, deja. Acum omul de la partid a pus deja berea și undițele în mașină, bagajele sunt făcute, mâine la prima oră pleacă spre Singureni, că peștele se prinde mai bine de dimineață.
Dar vineri seara, după nouă, chiar în timpul filmului, sună telefonul și-l trezește din somn. Adormise deja, că e ostenit, nu a mai apucat să vadă sfârșitul unui film de ani buni. Aude că mâine dimineață trebuie să fie la partid, apoi vor merge la o manifestație spontană. A uitat să întrebe pentru ce, sau împotriva a ce vor manifesta. Dar nu a uitat, de fapt, nici nu s-a mai gândit să mai întrebe, că nu-l interesa defel. Și-a anunțat familia că el nu mai merge mâine, dar că să se ducă fără el, totuși. După care s-a băgat trist în pat și a adormit din nou.
Omul de la partid merge la partid, se duce unde este trimis, fie că e vară, e ger, ploaie sau poluare. Se suie în mașină și merge prin sate sărace, bătând din poartă în poartă, să vorbească cu alegătorii cetățeni. Are două sandviciuri la el, dar întotdeauna și o conservă, în caz că. În satele sărace nu sunt restaurante la care să te oprești să mănânci, și e mai sigur să iei cu tine tot ce ai nevoie. În satele sărace, câinii de la partidul rival umblă întotdeauna dezlegați, așa că trebuie să fii cu ochii în patru, și când mergi pe uliță, dar, mai ales, când bați la poarta gospodarului. Dacă vezi că țăranul iese cu o furcă în mână, o sapă, o greblă sau doar cu un vătrai, trebuie să treci automat la plan be, așa cum ți s-a făcut instructajul la partid.
Pe omul de la partid îl părăsesc trei sferturi dintre prieteni, e înjurat pe stradă, i se zice huo și e scuipat pe haine, pe cap sau chiar între ochi, în funcție de dexteritatea scuipătorului, dar și de cea a omului de la partid de a se eschiva. De cele mai multe ori nu e nimerit, într-adevăr, pentru că omul de la partid și-a format deja reflexele de a fanda eficient când vine scuipatul.
Dar iată, partidul a ajuns la guvernare! Au trecut ani și ani și ani, într-adevăr, însă a ajuns. A meritat efortul, își spune omul de la partid. L-au pus într-o funcție importantă, și acuma poate și el să-i pună pe alții în alte funcții importante.
Și voi vă așteptați ca omul de la partid să spună nu, îmi propuneți voi funcția asta, dar eu știu că sunt alții mult mai buni decât mine, mai școliți, chiar și mai deștepți, cu vorbire aleasă și cultură generală, care vorbesc limbi străine cu accent ca la film, elegant îmbrăcați, așa că îi las pe ei să ocupe funcția, că îs mai competenți și e mai bine pentru țară.
Voi râdeți ținându-vă de burtă de omul de la partid, scrieți toate măscările despre el pe Facebook, îl arătați cu degetul când îl vedeți în televizor și ziceți că uite ce bou, în timp ce stați comod în fotoliu, cu o bere în mână și cu o plăcintă în cealaltă, iar el e cu umbrela în ploaie, la miting și pe toate coclaurile Patriei. Și apoi vă așteptați să se dea frumos deoparte și să vă cheme politicos ca să ocupați postul, fiindcă sunteți educat, aveți experiență în multinaționale, vorbiți frumos engleza și aveți costume elegante? Serios? Chiar așa credeți, nu?
Ei bine, deși e greu de crezut, sunt mulți, foarte mulți, chiar, cei care nu numai că sunt convinși că așa ar trebui să facă omul de la partid, ci sunt chiar stupefiați și dezgustați că nu o face! Și spun că da, vezi, am avut dreptate când spuneam ce spuneam despre el…
Ei bine, vă garantez eu că omul de la partid nu va face asta. Fiindcă el face ceea ce este în natura umană să facă și să nu facă. Și eu nu îl condamn atât pe el că nu se dă deoparte din postul pe care l-a pus partidul, și nici pe prietenii lui și pe ceilalți oameni de la partid, semianalfabeți și săraci cu duhul, pe care i-a pus pe celelalte posturi, cât vă condamn pe voi, cei educați la universități bune, care lucrați la firmele curate din office buildings, care vorbiți engleza cu accent american și încă două limbi, care mergeți din doi în doi ani la Festivalul George Enescu și chiar la Operă, din când în când, care aveți costume Dormeuil și mirosiți frumos a Fahrenheit de dimineața și până seara târziu, că nu vreți să știți că singurul mod în care cei ca voi pot să ajungă în acele posturi este să-i luați locul la partid, mai întâi. Da, așa este, știm cu toții că e caca la partid, e urât în satele sărace și nu sunt restaurante în care să mănânci tu un St Jacques sau un foie gras când te duci acolo în campanie, și nici măcar un steak mai de Doamne-ajută. Că nu ți-ai lăsa vreodată weekendul de shopping la Milano sau pe cel de schi la Poiana Brașov, fiindcă te cheamă partidul la miting. Dar altă metodă de a ajunge la puterea de decizie în stat încă nu s-a inventat în democrațiile din partea aceasta de lume în care suntem. Și da, dacă știți că sunteți la fel de deștepți și de bine intenționați ca Nicușor Dan, dar nu vreți să faceți ce a făcut el de nebun timp de zece ani, până să ajungă unde a ajuns, măcar aveți decența să tăceți dracului din gură…
