Dacă aș fi politician, nu aș răsplăti atât de generos norocul în viață. Nu aș da norocoșilor totul (puterea de decizie, fudulia socială, banii etc.), pe viață plus trei-cinci generații după, și nenorocoșilor nimic. Eu aș lăsa decizia și fudulia la norocoși, în întregime, și transferul lor gratuit și automat către generațiile următoare, așa cum e și acum, însă banii i-aș împărți altfel. Cam 1:6, așa cum e în Germania, Austria, Olanda, Danemarca, Japonia, Korea, Canada, Australia și în multe alte locuri. Nu 1:20, cum e acum în România, sau 1:40 ca în Rusia și Africa.
Mai mult de atât nu cred că se poate face pentru ghinioniști, realist vorbind. Au încercat comuniștii, încearcă și stângiștii umorali și bezmetici azi prin Europa și în America, dar rezultatele au fost mereu pline de sânge pentru toată lumea, și nu ar fi logic să credem că de acum înainte vor fi altfel.
Din câte intuiesc eu, acesta, adică 1:6, este raportul care să asigure maximum posibil de productivitate și de competitivitate, și cea mai solidă, echilibrată și sustenabilă creștere economică. Așa că tare curios aș fi să aflu la ce cifre și raporturi se gândesc PNL, USR și alții care tot fac programe de guvernare, zi și noapte. Poate că nu am ascultat eu destul la radio, însă nu-mi aduc aminte să fi vorbit despre asta.
Și ceva care să vă încurce și mai tare: cât credeți că era acest raport la noi, pe vremea comuniștilor? Nu știu dacă a fost intuiție, calcul, ghici, știință, sau altceva, însă era fix de 1:6…
